Atestată documentar încă din 1408, în vremea domniei
lui Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Snagov a cunoscut un destin strălucit
în timpurile medievale şi o decadenţă fără precedent în timpurile
moderne. Situată pe o insulă din mijlocul codrilor Vlăsiei, aşezământul
monahal de la Snagov va fi întrunit toate condiţiile, ca în vremea lui
Vlad Ţepeş, să devină o fortificaţie militară, cu ziduri puternice, în
apropierea drumului comercial ce lega Giurgiul de Braşovul săsesc.
Domnitorul Neagoe Basarab, cel care se revendica ca urmaş al bătrânilor
voievozi ai Ungrovlahiei, a fost cel care între 1517 şi 1521 a rezidit
aşezământul, ridicând o biserică impunătoare cu patru turle. A fost
pictată abia în 1563 de zugravul Dobromir în vremea domnitorului Petru
cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, pictură considerată cel mai mare
ansamblu mural de la noi din ţară. Mitropolitul Antim Ivireanu a
înfiinţat aici o tiparniţă, care a imprimat cărţi de cult în limbile
greacă, slavonă şi arabă, răspândite până în Egipt, Grecia şi Asia Mică,
practic pentru întreaga Ortodoxie orientală. Începând cu secolul al
XIX-lea, mănăstirea de la Snagov cunoaşte o decadenţă constantă. În
timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu a fost ars podul din lemn de
stejar care lega insula de malurile lacului, pentru ca, din 1835, în
acest aşezământ să fie instalată o şcoală de reeducare pentru tineret.
De asemenea, cutremurele care s-au succedat în prima jumătate a
secolului al XIX-lea au afectat grav turlele bisericii. După revoluţia
din 1848, aici au fost închişi 54 dintre tinerii revoluţionari şcoliţi
la Paris şi promotori ai ideilor de secularizare şi de afirmare
naţională. La 1864, mănăstirea a fost secularizată de proprietăţile
agricole, călugării fiind nevoiţi să părăsească aşezământul. Lăcaşul a
rămas în părăsire, după cum se poate vedea în fotografia de epocă. În
1904, prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice, biserica a fost
acoperită pentru a intra în conservare. Lucrări de restaurare s-au mai
făcut în perioada interbelică, mai apoi prin purtarea de grijă a
patriarhului Justinian Marina. Patriarhul Daniel este al doilea
Întâistătător român care, prin refacerea podului pietonal peste lac, s-a
îngrijit pentru readucerea strălucirii de altădată a Mănăstirii Snagov.
(sursa: Ziarul Lumina, articol apărut sub semnătura Adrian Nicolae Petcu în data de sâmbătă, 17 septembrie, 2011)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu